Despre suflet, din suflet...

             Simt uneori că sufletul meu e rupt în mii de părți pe care le-am dăruit cândva oamenilor care au reprezentat, într-un moment al vieții, ceva frumos.

 Căci așa sunt eu, fac totul implicându-mi și sufletul- predau pentru că îmi place, mă lipesc de anumiți oameni pentru că văd ceva frumos în ei sau doar vreau să îi determin pe alții să zâmbească, să își aducă aminte să se prețuiască.

             Sufletul, bietul de el, are de multe ori de suferit căci implicarea atrage după sine și dezamăgiri, dar atrage și prietenii pe viață, zâmbete, elevi recunoscători peste ani.

             Hrană pentru suflet nu poate fi decât iubirea (în toate aspectele ei), zâmbetul cald care spune "Mersi!" pentru un cuvânt frumos sau o faptă bună, succesul cuiva căruia i-ai dat încredere când avea nevoie.

            Sunt atâtea de spus despre suflet, dar îmi e teamă să spun totul căci apoi dispare misterul, fără de care lumea ar fi moartă, iubirea nu ar mai avea farmec, iar viața ni s-ar părea plictisitoare. :)

            Ceva pentru suflet :
                                           Andra - Vina mea