4. Pagină specială de jurnal (Paști 2020)

               

               
                   Astăzi este Duminica Paștelui, 19 aprilie 2020, zi de sărbătoare în izolare la domiciliu. E ciudat, nu? Dacă zici sărbătoare, zici oameni mulți, petrecere, muzică și voie bună. Știm cu toții că 2020 este un an special și nu putem să avem toate acestea prea ușor. Întâi trebuie să așteptăm să treacă pandemia, apoi ... mai vedem ce va urma.
           
                Orice sărbătoare presupune și unele pregătiri. Cum anul acesta am fost nevoiți să stăm departe de părinți și bunici pentru a-i proteja, a trebuit să iau taurul de coarne și să fac ceea ce, în mod normal, doar savuram acasă, la mama. A...bineînțeles că aduceam și plângeri când ouăle erau prea tari sau când cozonacul nu avea destulă cacao sau rahat. :))))
             
                Cum habar n-aveam cât trebuie să dureze să faci 2 cozonaci, am zis că îmi ajunge ziua de sâmbătă pentru a-i face, la fel și ouăle vopsite. "Cât poate să îmi ia?", îmi ziceam eu.

               Totul bine și frumos! Mi-am băut cafeaua, am început un alt roman ("Crede-mă când mint" de J. P. Delaney) căci "Elixirul dragostei" de Eric-Emanuel Schmitt a fost savurat într-o zi (dar e un subiect ce are nevoie de o postare proprie). Dau să mă apuc de treabă, dar apa nu mai avea presiune. Al meu soț constată că s-a stricat pompa submersibilă, cea care trage apa în casă. :(

           Nu a durat decât până pe la ora 19 să o schimbăm, după multă chinuială. Noroc că ne-a reușit operațiunea (al meu soț și-a descoperit noi abilități de când ne-am mutat la casă) căci altfel nu aveam apă câteva zile bune, până reușea cineva de specialitate să ne ajute!

             Pe la ora 19 dacă tot aveam apă, m-am apucat de treabă.
             Cum a fost prima oară când am vopsit ouă, am stresat-o pe mama cum să fac. A fost relativ ușor acest proces, dar  ouăle nu au ieșit chiar moi, cum le face mămaia și cum le preferăm noi. Data viitoare sigur voi avea mai mult succes! :))

            Cu cozonacul a fost o adevărată provocare. Am găsit o rețetă de cozonac moldovenesc cu aluat opărit, dar când să îl frământ, nu voia să se dezlipească de pe degete cu toate că folosisem toate cele precizate. Atunci mi-am dat seama că trebuie modificată rețeta și am mai adăugat unt topit pentru a-mi salva degetele de aluatul posesiv. Am frământat vreo 25 de minute de am febră musculară la degete ( nu credeam că se poate așa ceva), dar na, omul cât trăiește, învață.

             După salvarea degetelor, a urmat crema care nu arăta deloc ca cea din rețeta video pe care am tot vizionat-o, plus că nu voia să rămână în aluat. Am reușit, într-un final să îl pun în tăvi și să îl bag la cuptor, dar l-am uns înainte așa bine cu gălbenuș de ou că s-a bronzat imediat parcă era la solar.

           Singura care a ieșit fără probleme a fost pasca căci așa ceva mai făcusem.

           Până la urmă au ieșit ok cozonacii, cam bruneței, dar "bine crescuți" și gustoși.


           Ștefan a fost foarte încântat și bineînțeles că a vrut cozonac înainte de orice mâncare. Dar cum azi a fost prima zi de Paști, am făcut o excepție căci a ciocnit ouă și a mâncat aproape unu cu cozonac.

                   Paște binecuvântat să aveți!
                   Hristos a înviat!