Lectii de viata

                    
                      Ador oamenii care imi raman alaturi, indiferent de cat de mult timp nu am mai vorbit sau nu ne-am mai vazut. Acestia nu sunt multi, dar sunt ceea ce pot numi "prieteni adevarati". Ii numar pe degete, dar chiar nu conteaza, caci stiu ca m-ar ajuta oricand, daca le-ar sta in putere.
                      Recunosc ca din cauza timpului, mi se intampla de foarte multe ori sa nu sun sau sa nu mai vorbesc cu oameni dragi, dar ei/ele ma iarta mereu caci sunt momente traite impreuna care ne-au unit pentru totdeauna.                         
                      Astfel de oameni imi povestesc chestii ce tin de sufletul lor, lucruri, vorbe care ii macina, le fac rau, dar care pana la urma devin adevarate LECTII DE VIATA.
                      Sufar alaturi de ei, incerc sa le ameliorez durerea prin cuvinte frumoase, fraze motivante cu scopul de a-i intari si de a-i determina sa renunte la oameni care dovedesc ca nu le merita prietenia, increderea. Uneori ii sfatuiesc sa nu renunte la lupta caci am tendita de a crede ca iubirea poate invinge, ca familia conteaza, ca trebuie sa mai dam o sansa oamenilor dragi. Mereu incerc sa le fiu alaturi in momente critice si sa ii ajut macar cu un zambet, o imbratisare sau cu niste cuvinte frumoase.     
                   Doare cel mai mult cand autorul rautatilor este cineva drag care, din diverse motive, ne adreseaza cuvinte dureroase. Cuvintele dor mai mult ca o palma, cuvintele creeaza prapastii care se adancesc cu fiecare nedreptate, cu fiecare jignire. Cuvintele duc la ruptura celor mai frumoase relatii caci se asaza in mintea noastra si creeaza acele ziduri de protectie care se ridica atat de sus ca uneori nu le mai putem sparge, de frica unei noi dezamagiri, de frica durerii pe care am simtit-o in anumite momente.
                    In zilele noastre ne confruntam, din ce in ce mai mult, cu egoismul, superficialitatea, ipocrizia, orgoliul. Cel care reuseste sa constietizeze ca nu este perfect, ca nu are nevoie de mandrie in relatiile interpersonale si ca mereu are cate ceva de invatat, va reusi sa fie mult mai fericit, mai impacat cu sine. Astfel va reusi sa treaca mai usor peste dezamagiri, dar, mai ales, va reusi sa isi pastreze sufletul bun, neintinat de experientele vietii.
                    Sper sa reusesc mereu sa ajut oamenii sa vada partea plina a paharului si sa-mi pastrez alaturi oamenii dragi, cu suflet bun. Nu ii mentionez caci se stiu ei. 😉
                    Toti avem nevoie de un umar pe care sa plangem si o mana care sa ne mangaie pentru ne a alina durerea, o imbarbatare pentru a ne ridica de la pamant, pentru a deveni mai puternici caci, cu siguranta, este cineva care are nevoie de noi. Cei care ne raman alaturi in clipele grele, ne arata astfel cat de mult le pasa de noi. Aceia sunt oamenii pe care trebuie sa ii pastram alaturi toata viata.
                     Deci, dragii mei, haideti sa fim mai buni, sa invatam sa ne abtinem daca nu avem nimic bun sau frumos de spus! Stiu, din proprie experienta, ca e greu, dar mai stiu ca nu e imposibil.
                     Oricum, "ceea ce nu ne omoara, ne face mai puternici", cum afirma marele filosof, Friedrich Nietzsche.😊

                 
                                                                                                                                                                                                   

Comentarii

  1. Ai dreptate, insa oamenii vin si pleaca din viata noastra. E o realitate. Foarte putini raman. Putine prietenii rezista testului timpului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am scris aceasta poezie: https://autenticblog2019.blogspot.com/2019/01/despre-usi.html?m=0#comment-form

    M-a inspirat discutia dintre o d-na psiholog si fiica ei prin care i se explica vanzoleala aceasta a oamenilor prin viata noastra.

    Prietenii adevarati se numara pe degetele de la o mana si niciodata pe toate 5.

    RăspundețiȘtergere
  3. Aşa e, dar importanti vor rămâne doar cei care aleg să ne fie alături, cum ai ales şi tu în ceea ce mă priveşte.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cat adevar... într-adevăr prietenii ii numeri pe degete
    Si ce imi place mie la o prietenie , e ca , chiar dacă trec săptămâni sau luni in care nu ne vorbim, atunci când o facem , e ca si cum am fi vorbit "ieri" .
    Ps:Imi place "sa te citesc ", continuă să scrii !

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu