Dorul de casă

             Acestea sunt poze făcute de Laura, o prietenă dragă mie, care mi-au stârnit din nou dorul de casă, de orașul drag sufletului meu datorită clipelor frumoase trăite acolo, dar mai ales datorită oamenilor dragi ce au rămas acolo.

          Faleza Dunării este locul cu una dintre cele mai mari încărcături emoționale. Acolo am râs, am plâns, m-am plimbat cu rolele, am alergat fiind mereu în întârziere la vreo întâlnire cu gașca mea de prieteni. :)

         Cred că nu avem cum să ne uităm rădăcinile, indiferent unde ne-a condus viața. Rădăcinile fac parte din noi și ne întorc mereu către locurile natale și către familia dragă care a rămas acolo și care ne așteaptă mereu să mergem măcar pentru câteva ore să îi vedem și să ne mai alinăm dorul. 

   

        Acest subiect ar putea umple mii de pagini și mii de lacrimi pot curge dacă privesc cu nostalgie către "vârsta cea fericită", către acest mic oraș de la Dunăre și către oamenii dragi ce au rămas acolo.

        

        Cu siguranță mă voi mai opri și altă dată asupra acestui subiect pentru a vă dezvălui mai multe motive ce mă fac mândră de micuțul port de la Dunăre.