Dincolo de cuvinte

             Nu știu de ce, dar mi-a fost greu să scriu pe blog de când a început nebunia asta cu Coronavirus. Probabil nu mă ajută deloc știrile groaznice ce se tot dau prin mass-media. Nu e ceea ce aș vrea să apară aici.              La începutul lunii scriam asta:             "Ador luna aceasta căci e încărcată de motive pentru a zâmbi.             Prima săptămână e superbă. Începe cu dăruirea de mărțișoare - simboluri ale vieții, ale iubirii, ale renașterii. Ador faptul că se păstrează această tradiție, chiar dacă uneori mărțișorul este înlocuit de flori. Nu mi se pare deloc o problemă. Niciodată parcă nu sunt prea multe flori pentru o femeie. Ador casa plină de flori. Și se pare că iar mi-am ales bine profesia căci gesturile frumoase încă se fac de către elevi. Nu contează niciodată prețul, ci valoarea afectivă a gestului, dăruirea din suflet a...

             Simt uneori că sufletul meu e rupt în mii de părți pe care le-am dăruit cândva oamenilor care au reprezentat, într-un moment al vieții, ceva frumos.  Căci așa sunt eu, fac totul implicându-mi și sufletul- predau pentru că îmi place, mă lipesc de anumiți oameni pentru că văd ceva frumos în ei sau doar vreau să îi determin pe alții să zâmbească, să își aducă aminte să se prețuiască.              Sufletul, bietul de el, are de multe ori de suferit căci implicarea atrage după sine și dezamăgiri, dar atrage și prietenii pe viață, zâmbete, elevi recunoscători peste ani.              Hrană pentru suflet nu poate fi decât iubirea (în toate aspectele ei), zâmbetul cald care spune "Mersi!" pentru un cuvânt frumos sau o faptă bună, succesul cuiva căruia i-ai dat încredere când avea nevoie.             Sunt atâtea de spus despre suflet,...