2. Jurnal din izolare



                   
                    Dacă tot e sâmbătă azi, 4 aprilie 2020, e momentul să vă mai scriu.

                    Recunosc, m-a motivat și m-a făcut să zâmbesc mesajul prietenei mele, Laura, care îmi scria într-un comentariu că nu e cazul să lenevesc, ci să scriu. :))) Am zâmbit și m-am mobilizat. :)

                    Săptămâna ce a trecut a fost încărcată de cursurile on-line pe care le fac cu elevii mei, (de teamă să nu fie deconectați de tot de la ceea ce înseamnă școală), dar cu orele de Kangoo Jumps și Step, făcute online cu antrenoarea mea favorită, Alexandra.

                 Bineînțeles că mulți dintre elevii mei ar prefera să se joace pe calculator sau să piardă timpul pe rețelele de socializare, dar mereu am ajutorul adulților din preajma lor, al părinților, al doamnelor diriginte, și așa sunt prezenți, dragii de ei, și online, pe Discord. Acolo tot ei m-au invitat și m-au învățat să folosesc aplicația. Acesta este un alt avantaj al profesiei mele, mereu rămân conectată la nou datorită lor.
             
Cei pe care îi stresez cel mai mult sunt elevii mei de la clasa a XII-a. Facem de trei ori pe săptămână câte 2 ore, uneori și 2 ore 30 de minute, și tot mi se pare că ar mai trebui. Probabil eu am început să am emoții pentru ei. :)



                  Orele de Kangoo Jumps și cele de Step sunt o formă de relaxare pentru mine, ceva pentru corp, minte și suflet. Recunosc că în această perioadă mi se pare că trebuie să fac și mai multă mișcare. Mă gândesc să îmi achiziționez și o bandă. Am pus ochii pe una, dar aștept să reintre în stoc.

                  La Kangoo și Step, Alexandra ne muncește mai ceva ca la sală, mereu ne ține câte o oră și jumătate și ne detemină să lucrăm, nu să vorbim. :) :*

               Alexandra e o dulce. E profi în ceea ce face și mereu are un cuvânt bun pentru noi.
               Am descoperit-o anul trecut, în septembrie. M-a dădăcit la început și apoi a început să stea cu ochii pe mine să lucrez cât se poate de mult.

               Recunosc că exista în mine un soi de dependență de sport care devenise latentă odată cu venirea lui Ștef, dar mai ales, din cauza mutării în Ilfov.

              Acum totul e mult mai bine datorită ei. Am reușit să am mai multă rezistență, să mă înțeleg mai bine cu centimetrul și cu corpul meu. Chiar a început să mă asculte. :P :)


      Vă doresc o zi frumoasă cu multe zâmbete și gânduri bune!




Comentarii

  1. Bravo, Cris! Spor in tot ce faci! Trebuie sa m-apuc si eu de exercitii, dar am asa o lene...

    RăspundețiȘtergere
  2. Mersi, Laurici! Am nevoie de exercițiile fizice și de fete pentru corp, dar și pentru psihic, pentru a învinge rutina. Mișcarea vine la pachet cu multe beneficii.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu