Ne vindecăm vreodată de trecut ?

                     

SURSA

                Ascultând melodia celor de la DJ PROJECT cu Alexia - Cronic, mi-a apărut întrebarea asta în minte.

                                CRONIC - DJ Project și Alexia

                       Există așa ceva? Vindecarea de trecut? Mmm...nu cred. Trecutul, că ne convine sau nu, face parte din noi, ne definește pe noi, adulții de astăzi și de mâine. Il cărăm în spate de e greu, ne dă aripi de e bun, ne alină dacă a fost plăcut, ne face precauți sau ne înrăiește dacă a fost traumatizant și nu ne-am vindecat rănile. Rănile rămân ca niște cicatrici pe cord care se pot vindeca complet sau nu, totul depinde de noi și de ce alegem să facem pentru asta.
                 
                        Trecutul e istoria noastră ce ne-a format, e albumul nostru de poze ce a rămas în amintirea oamenilor ce ne-au cunoscut cândva.
                   
                       Acum vreo doi ani mi-am revăzut, după mult timp, colegii din școala gimnazială. Ce faină a fost revederea! Eu am rămas în mintea lor aceeași copilă din clasele gimnaziale, șefa clasei. Am simțit aceeași atitudinea vizavi de mine ca cea de atunci, când trebuia să răspund în fața doamnei diriginte pentru că s-a spart tabla jucând Câte ouă are baba? în clasă. :) Trecutul ăla mi-a făcut bine. Revederea colegilor mei mi-a făcută o imensă plăcere. E fain să cunoști pe cineva de atâta timp și să petreci atâția ani împreună. 8 ani e o perioadă lungă. De aceea am avut ce amintiri să depănăm și subiecte multe care să ne facă să râdem cu poftă. Fila timpului ne-a făcut pe toți să ne amintim doar lucrurile plăcute și să lăsăm departe micile răutăți de copii orgolioși ce mai apăreau printre noi.
               
                      Trecutul nostru e plin de povești de iubire, de dezamăgiri, de împliniri, de zâmbete, de oameni ce au rămas acolo sau au revenit în prezent. Timpul va decide ce va rămâne în memoria noastră și ce va șterge. Mereu clipele frumoase apar făcându-ne să ștergem ceea ce a fost urât. Cică ar fi un proces al memoriei și al sufletului nostru, probabil pentru a putea merge mai departe neatinși de rău sau, dimpotrivă, plini de ranchiună, frustrări, complexe dacă alegem să lăsăm răul să ne cuprindă. Mai mereu e vorba despre alegeri!

                  A...și dacă tot ne asumăm, haideți să nu spunem asta din orgoliu sau din nu știu ce motiv care ascunde realitatea de care vrem să fugim! Vă rog, nu faceți abuz de acest verb căci vorbele, de cele mai multe ori, sunt luate de vânt și nu au greutatea sentimentelor sau a faptelor!

                  Trecutul e al nostru, fie că ne place, fie că nu! Deci trebuie să îl acceptăm și să privim spre viitor cu mult curaj căci mereu când o ușă se închide, se deschid altele.

                     Viața e prea frumoasă pentru a ne lăsa sufletul umbrit de ceva!